Tipuri de producţie şi sisteme de creştere a bovinelor din rase specializate pentru producţia de carne
Pentru a organiza eficient activitatea unei ferme de bovine pentru producţia de carne, pentru a şti care sunt dotările necesare,
timpul de lucru, pentru a putea selecta cele mai potrivite animale în raport cu
obiectivele de producţie, este importantă trecerea în revistă a
principalelor tipuri de producţie şi sisteme de creştere a acestora.
În funcţie de specificul zonal şi posibilităţile fiecărui întreprinzător, orice
fermier trebuie să se orienteze către acel sistem de creştere care îl face cât mai
competitiv pe piaţa pe care evoluează. În acelaşi timp, din perspectiva
ameliorării animalelor, este cunoscut faptul că este dificil de identificat şi selecţionat animale care să fie
extrem de performante sub toate aspectele.
Se
disting 2 mari tipuri de producţie a bovinelor pentru producţia de carne:
1. Producţia animalelor
prin încrucişarea raselor
2. Producţia
animalelor în rasă pură
1. Producţia prin
încrucişarea raselor
Prin încrucişarea (crossbreeding) a două sau
mai multe rase se urmăreşte în principiu obţinerea unor produşi cu valoare comercială cât mai
mare, caracterizaţi prin spor mediu zilnic cât mai ridicat,
conformatie musculara foarte buna, vigoare şi rezistenţă a boli cât mai mare, consum
redus de furaje.
Activitatea de încrucişare se realizează după un plan, în care pot fi
introduse două sau mai multe rase (succesiv). De regulă femelele sunt animale achiziţionate din alte ferme, bine
dezvoltate scheletic, cu o producţie bună de lapte şi care pot fi procurate ieftin,
peste care se introduce un taur dintr-o altă rasă, cu o conformaţie musculară foarte bună.
Având
în vedere că produşii unui astfel de sistem sunt metişi, din punct de vedere al
controlului oficial preocuparea celor interesaţi este legată în special
de identificarea masculilor în rasă pură, care să aibă calităţi cât mai ridicate în privinţa calităţii musculare şi care să le transmită urmaşilor.
Femelele sunt selecţionate fenotipic (după aspectul fizic).
2. Producţia
în rasă pură
În
cadrul creşterii în rasă pură, fermierii cresc şi selecţionează animale în rasă curată. Obiectivele selecţiei şi ameliorării pot fi diferite
în raport cu sistemele de exploatare, dar în general se încearcă o dezvoltare
(îmbunătăţire) echilibrată a tuturor caracterelor cu valoare
economică a rasei crescute.
Sisteme de creştere Sistemul
de creştere reprezintă un complex de metode,
tehnici de îngrijire şi exploatare a animalelor , care au ca scop obţinerea
unui tip de produs. În funcţie de producţia
vizată sistemele de producţie cele mai răspândite sunt:
1. Sistemul de creştere
"vacă cu viţel”
Obiectiv: În sistemul vacă cu viţel fermierii se focalizează pe vânzarea viţeilor după înţărcare (în jurul vârstei de 7-8
luni) produşi de vacile deţinute într-un efectiv relativ
constant de la an la an. Se încearcă o valorificare cât mai bună a păşunilor, o diminuare a
costurilor cu forţa de muncă şi cu investiţiile.
Descriere succintă a sistemului de exploatare: Animalele sunt programate să fete în
primăvară şi până la intrarea în stabulaţie toţi viţeii sunt valorificaţi, alături de animalele
reformate. Se fac astfel economii de spaţiu şi consum de furaje pe timpul
iernii. În timpul verii animalele sunt întreţinute doar pe păşune, eventual cu mici
suplimente de concentrate la care au acces doar viţeii, care se hrănesc cu laptele
mamei lor. Prin cultivarea unor suprafeţe de teren cu plante de furaj
se încearcă o prelungire a sezonului păşunatului la circa 9 luni
(perioada martie-noiembrie a fiecărui an).
Deoarece
animalele nu se mulg şi nu se leagă, consumul de forţă de muncă şi cel legat de furajarea
animalelor în timpul sezonului cald este foarte redus, necesitând doar o
supraveghere activă a animalelor (vizita zilnică) şi intervenţii în caz de necesitate. În
acest interval animalele nu au nevoie neapărată de adăpost, ci doar de copaci
unde se adăpostesc pentru umbră şi în caz de ploi cu grindină.
Din
punct de vedere al caracteristicilor animalelor este important ca vacile să
aibă calităţi materne cât mai dezvoltate, pentru a făta viţeii uşor, a avea lapte suficient care
să permită dezvoltarea cât mai rapidă a viţeilor şi a-i apăra de eventuale
pericole. Este important de asemenea ca viţeii să fie adecvaţi valorificării (o îmbinare a
dezvoltării scheletico-musculară optimă) la vârsta de 7-8 luni.
Monta
se execută de regulă natural, cu tauri autorizaţi, achiziţionaţi de la alţi fermieri, pentru evitarea
consagvinizării. În alegerea taurului se ţine cont de ascendenţa sa (suşa din care provine) prin
analiza pedigriului şi a aspectului său fizic.
2. Îngrăşătorii de masculi
Obiectiv: În fermele şi staţiunile de îngrăşare, se îngraşă masculii cuprinşi între vârsta de 7-8 luni,
până în jurul vârstei de 18-20 luni. Se pune accent pe obţinerea unui spor cât mai mare
în greutate, prin asigurarea unei furajări bine documentate şi confort animalelor.
Descriere succintă a sistemului de exploatare: Animalele sunt achiziţionate de la fermieri, li se
efectuează tratamentele necesare şi apoi sunt întreţinute în adăposturi, grupaţi în loturi de animale
constituite pe categorii de vârstă şi mai ales greutate, fiind
furajate de regulă cu un furaj unic, distribuit mecanic o dată pe zi.
Din
punct de vedere al calităţii animalelor este important ca masculii îngrăşaţi să provină din ascendenţi cu potenţial genetic ridicat atât în
ceea ce proveşte dezvoltarea scheletică, cât şi musculară, pentru ca fiecare
exemplar să atingă o greutate cât mai mare în viu, şi, de asemenea, randamentul în
carcasă să fie cât mai ridicat la vârsta de 18-20 de luni.
Acest
sistem de exploatare necesită ca resurse adăposturi corespunzătoare, maşini pentru procurarea furajelor
în cazul în care nu se achiziţionează şi pentru distribuirea lor, respectiv autovehicul pentru
transportul animalelor vii .
Trebuie luaţi în considerare factori precum posibilităţile de aprovizionare şi desfacere cu animale care
trebuie să permită un flux continuu în activitate.
3. Creşterea tineretului pentru reproducţie (înlocuire)
Obiectiv: În
acest sistem fermierii se focalizează pe vânzarea tineretului pentru reproducţie: masculi pentru monte naturale (la
vârsta de circa 18 luni) și/sau femele de circa 2 ani, gestante sau nu.
Descriere succintă a sistemului de exploatare: Sistemul prevede pe lângă cele precizate în sistemul vacă-viţel, înţărcarea viţeilor şi întreţinerea lor în cadrul fermei
până la vârsta valorificării pentru reproducţie.
Întreţinerea tineretului se
efectuează pe păşune, cu suplimentarea furajării cu concentrate (1-2
kg/cap/zi).
Sistemul ridică o serie de probleme fermierului care trebuie să deţină loturi de teren aflate la o
oarecare distanţă unele de altele, pentru a permite întreţinerea animalelor separate
(atât pe categorii de vârstă, cât şi pe sexe). De asemenea creşte nevoia de spaţiu pe timpul iernii, consumul
de furaje şi nevoia de forţă de muncă.
Din
punct de vedere al caracteristicilor animalelor este important ca acestea să provină din
ascendenţi cu trăsături cunoscute, verificate, care să dea
certitudinea că tineretul va putea fi exploatat cu randamente economice
bune, deoarece unele însuşiri nu pot fi evaluate doar prin analiza fenotipică
(înfăţişarea) a animalelor din fermă, riscând ca investiţiile realizate cu întreţinerea tineretului în primii
3-4 ani de viaţă să fie nejustificate.
În
general în cadrul acestui tip de exploatare se practică monta artificială.
Obiectiv: În
acest sistem fermierii montează (de regulă animale din rase de lapte reformate)
cu tauri cu o dezvoltare
musculară foarte bună (eventual culard)
şi valorifică viţeii la vârsta de cel mult 6 luni, timp în care sunt hrăniţi cu lapte sau substituenţi ai acestuia.
Din
punct de vedere al caracteristicilor animalelor este important ca masculul ales
pentru montarea animalelor reformate să aibă o bună dezvoltare musculară dar în acelaşi timp să nu dea naştere la complicaţii în momentul fătării.
În
general în cadrul acestui tip de exploatare se practică monta artificială.
Mai
trebuie precizat de asemenea că în cadrul unei exploataţii se pot practica mai multe
sisteme de creştere, în mod regulat sau doar ocazional, în raport
cu resursele disponibile şi cu evoluţiile pieţei.
Consultant dr.
Cosmin Popa
|