Tipuri de producţie şi sisteme de creştere a bovinelor din rase specializate pentru producţia de carne
Pentru a organiza eficient activitatea unei ferme de bovine pentru producţia de carne, pentru a şti care sunt dotările necesare, timpul de lucru, pentru a putea selecta cele mai potrivite animale în raport cu obiectivele de producţie, este importantă trecerea în revistă a principalelor tipuri de producţie şi sisteme de creştere a acestora.
În funcţie de specificul zonal şi posibilităţile fiecărui întreprinzător, orice fermier trebuie să se orienteze către acel sistem de creştere care îl face cât mai competitiv pe piaţa pe care evoluează. În acelaşi timp, din perspectiva ameliorării animalelor, este cunoscut faptul că este dificil de identificat şi selecţionat animale care să fie extrem de performante sub toate aspectele.
Se disting 2 mari tipuri de producţie a bovinelor pentru producţia de carne:
1. Producţia animalelor prin încrucişarea raselor
2. Producţia animalelor în rasă pură
1. Producţia prin încrucişarea raselor
Prin încrucişarea (crossbreeding) a două sau
mai multe rase se urmăreşte în principiu obţinerea unor produşi cu valoare comercială cât mai
mare, caracterizaţi prin spor mediu zilnic cât mai ridicat,
conformatie musculara foarte buna, vigoare şi rezistenţă a boli cât mai mare, consum
redus de furaje.
Activitatea de încrucişare se realizează după un plan, în care pot fi introduse două sau mai multe rase (succesiv). De regulă femelele sunt animale achiziţionate din alte ferme, bine dezvoltate scheletic, cu o producţie bună de lapte şi care pot fi procurate ieftin, peste care se introduce un taur dintr-o altă rasă, cu o conformaţie musculară foarte bună.
Având în vedere că produşii unui astfel de sistem sunt metişi, din punct de vedere al controlului oficial preocuparea celor interesaţi este legată în special de identificarea masculilor în rasă pură, care să aibă calităţi cât mai ridicate în privinţa calităţii musculare şi care să le transmită urmaşilor.
Femelele sunt selecţionate fenotipic (după aspectul fizic).
2. Producţia
în rasă pură
În cadrul creşterii în rasă pură, fermierii cresc şi selecţionează animale în rasă curată. Obiectivele selecţiei şi ameliorării pot fi diferite în raport cu sistemele de exploatare, dar în general se încearcă o dezvoltare (îmbunătăţire) echilibrată a tuturor caracterelor cu valoare economică a rasei crescute.
1. Sistemul de creştere
"vacă cu viţel”
Obiectiv: În sistemul vacă cu viţel fermierii se focalizează pe vânzarea viţeilor după înţărcare (în jurul vârstei de 7-8
luni) produşi de vacile deţinute într-un efectiv relativ
constant de la an la an. Se încearcă o valorificare cât mai bună a păşunilor, o diminuare a
costurilor cu forţa de muncă şi cu investiţiile.
Descriere succintă a sistemului de exploatare: Animalele sunt programate să fete în primăvară şi până la intrarea în stabulaţie toţi viţeii sunt valorificaţi, alături de animalele reformate. Se fac astfel economii de spaţiu şi consum de furaje pe timpul iernii. În timpul verii animalele sunt întreţinute doar pe păşune, eventual cu mici suplimente de concentrate la care au acces doar viţeii, care se hrănesc cu laptele mamei lor. Prin cultivarea unor suprafeţe de teren cu plante de furaj se încearcă o prelungire a sezonului păşunatului la circa 9 luni (perioada martie-noiembrie a fiecărui an).
Deoarece animalele nu se mulg şi nu se leagă, consumul de forţă de muncă şi cel legat de furajarea animalelor în timpul sezonului cald este foarte redus, necesitând doar o supraveghere activă a animalelor (vizita zilnică) şi intervenţii în caz de necesitate. În acest interval animalele nu au nevoie neapărată de adăpost, ci doar de copaci unde se adăpostesc pentru umbră şi în caz de ploi cu grindină.
Din punct de vedere al caracteristicilor animalelor este important ca vacile să aibă calităţi materne cât mai dezvoltate, pentru a făta viţeii uşor, a avea lapte suficient care să permită dezvoltarea cât mai rapidă a viţeilor şi a-i apăra de eventuale pericole. Este important de asemenea ca viţeii să fie adecvaţi valorificării (o îmbinare a dezvoltării scheletico-musculară optimă) la vârsta de 7-8 luni.
Monta
se execută de regulă natural, cu tauri autorizaţi, achiziţionaţi de la alţi fermieri, pentru evitarea
consagvinizării. În alegerea taurului se ţine cont de ascendenţa sa (suşa din care provine) prin
analiza pedigriului şi a aspectului său fizic.
Obiectiv: În fermele şi staţiunile de îngrăşare, se îngraşă masculii cuprinşi între vârsta de 7-8 luni,
până în jurul vârstei de 18-20 luni. Se pune accent pe obţinerea unui spor cât mai mare
în greutate, prin asigurarea unei furajări bine documentate şi confort animalelor.
Descriere succintă a sistemului de exploatare: Animalele sunt achiziţionate de la fermieri, li se efectuează tratamentele necesare şi apoi sunt întreţinute în adăposturi, grupaţi în loturi de animale constituite pe categorii de vârstă şi mai ales greutate, fiind furajate de regulă cu un furaj unic, distribuit mecanic o dată pe zi.
Din punct de vedere al calităţii animalelor este important ca masculii îngrăşaţi să provină din ascendenţi cu potenţial genetic ridicat atât în ceea ce proveşte dezvoltarea scheletică, cât şi musculară, pentru ca fiecare exemplar să atingă o greutate cât mai mare în viu, şi, de asemenea, randamentul în carcasă să fie cât mai ridicat la vârsta de 18-20 de luni.
Acest sistem de exploatare necesită ca resurse adăposturi corespunzătoare, maşini pentru procurarea furajelor în cazul în care nu se achiziţionează şi pentru distribuirea lor, respectiv autovehicul pentru transportul animalelor vii .
Trebuie luaţi în considerare factori precum posibilităţile de aprovizionare şi desfacere cu animale care trebuie să permită un flux continuu în activitate.
3. Creşterea tineretului pentru reproducţie (înlocuire)
Obiectiv: În
acest sistem fermierii se focalizează pe vânzarea tineretului pentru reproducţie: masculi pentru monte naturale (la
vârsta de circa 18 luni) și/sau femele de circa 2 ani, gestante sau nu.
Descriere succintă a sistemului de exploatare: Sistemul prevede pe lângă cele precizate în sistemul vacă-viţel, înţărcarea viţeilor şi întreţinerea lor în cadrul fermei până la vârsta valorificării pentru reproducţie.
Întreţinerea tineretului se efectuează pe păşune, cu suplimentarea furajării cu concentrate (1-2 kg/cap/zi).
Sistemul ridică o serie de probleme fermierului care trebuie să deţină loturi de teren aflate la o oarecare distanţă unele de altele, pentru a permite întreţinerea animalelor separate (atât pe categorii de vârstă, cât şi pe sexe). De asemenea creşte nevoia de spaţiu pe timpul iernii, consumul de furaje şi nevoia de forţă de muncă.
Din punct de vedere al caracteristicilor animalelor este important ca acestea să provină din ascendenţi cu trăsături cunoscute, verificate, care să dea certitudinea că tineretul va putea fi exploatat cu randamente economice bune, deoarece unele însuşiri nu pot fi evaluate doar prin analiza fenotipică (înfăţişarea) a animalelor din fermă, riscând ca investiţiile realizate cu întreţinerea tineretului în primii 3-4 ani de viaţă să fie nejustificate.
În general în cadrul acestui tip de exploatare se practică monta artificială.
4. Producţia viţeilor „de lapte”
Obiectiv: În
acest sistem fermierii montează (de regulă animale din rase de lapte reformate)
cu tauri cu o dezvoltare
musculară foarte bună (eventual culard[1])
şi valorifică viţeii la vârsta de cel mult 6 luni, timp în care sunt hrăniţi cu lapte sau substituenţi ai acestuia.
Din punct de vedere al caracteristicilor animalelor este important ca masculul ales pentru montarea animalelor reformate să aibă o bună dezvoltare musculară dar în acelaşi timp să nu dea naştere la complicaţii în momentul fătării.
În general în cadrul acestui tip de exploatare se practică monta artificială.
Mai trebuie precizat de asemenea că în cadrul unei exploataţii se pot practica mai multe sisteme de creştere, în mod regulat sau doar ocazional, în raport cu resursele disponibile şi cu evoluţiile pieţei.
Consultant dr.
[1] culard- caracteristică a bovinelor sau ovinelor din rase de carne, care
prezintă fenomenul de hipertrofie musculară
