Dragi crescători sau vizitatori,
În ciuda inexistenţei unei tradiţii în
domeniu, activitatea de creştere a bovinelor exclusiv pentru producţia de carne
a cunoscut o dezvoltare semnificativă în România.
Acest lucru a
fost posibil prin importul de animale în rasă pură, din rase specializate, dar
şi printr-o creştere extraordinară a numărului de metisări, utilizându-se
material seminal provenind de la tauri specializaţi pentru producţia de carne.
Există, ca
urmare, în prezent, în ţara noastră nuclee valoroase de animale din rasele: Angus,
Charolais, Limousine, Galloway, Sură de stepă şi
metişi ai acestora sau ai altor rase (Blanc Blue Belge, Simmental american, Piemontese) cu rasele autohtone.
Ţinând cont
de lipsa unui cadru economic stabil, de dificultăţile de ordin administrativ
întâmpinate la realizarea importurilor şi autorizarea fermelor, lipsa unor
informaţii realiste şi pragmatice privind tehnologia de creştere, lipsa unor
forme de organizare pentru valorificarea producţiei, această evoluţie este
oarecum surprinzătoare şi a fost posibilă
prin eforturile extraordinare ale unor crescători pasionaţi.
Cu toate
acestea, considerăm că activitatea de exploatare a bovinelor din rase
specializate de carne va reprezenta una
dintre activităţile care va cunoaşte o
expansiune fulminantă în următorul interval de 10-20 de ani şi va oferi câştiguri
materiale consistente în următoarea perioadă fermierilor, prin prisma
următoarelor argumente:
a. În ciuda fondurilor
nerambursabile primite de la UE, România are o capacitate
redusă de a realiza investiţii consistente în agricultură raportată la suprafaţa
agricolă a ţării şi, ca urmare, fermierii vor adopta în mod natural soluţii de
valorificare extensivă a terenului (ca alternativă la abandonarea sa).
b. Sistemele de exploatare a
animalelor care necesită consumuri mari de energie (combustibil, îngrăsăminte,
condiţii de microclimat) sunt supuse unor presiuni mult mai mari din punct de
vedere economic, din cauza evoluţiilor preţurilor la energie spre deosebire de
activitatea de creştere a bovinelor pentru carne. Creşterea bovinelor pentru
carne este una dintre cele mai rapide şi necostisitoare metode de transformare
a potenţialului terenului (singura resursă naţională abundentă în domeniul
agricol) în produse cu valoare economică ridicată.
c. Piaţa, care se va menţine
deficitară
la nivel european şi naţional
în ceea ce priveşte carnea de vită, are un efect stimulant pentru producţia în
noile ţări membre, în defavoarea altor activităţi agricole pentru care există
excedente (cereale, lapte, carne de pasăre, etc) şi care se valorifică aşadar
mai dificil, în condiţii de concurenţă mai puternică.
d. România are un potenţial
deosebit de dezvoltare a activităţii, pentru toate sistemele de creştere,
materializat prin suprafeţe mari de păşuni, excedente de cerereale, condiţii climatice
favorabile, construcţii zootehnice, deschidere spre utilizarea însămânţărilor
artificiale, efectiv matcă numeros necuprins în producţia cotelor de lapte.
Întreprinzătorii vor sesiza oportunitatea exploatării acestora, în ciuda
inexistenţei unei politici coerente la nivel naţional, conduşi în principal de „instinctul
economic” de a desfăşura o activitate rentabilă.
e. Investiţiile iniţiale în exploataţiile de creştere
a bovinelor de carne sunt mai reduse comparativ cu alte tipuri de ferme,
activitatea fiind destul de elastică în ceea ce priveşte dimensiunea iniţială a
fermei şi dotările aferente.
f. Sistemul de producţie a
cărnii de bovine reduce necesarul de forţă de muncă pe unitatea de suprafaţă
exploatată şi unitatea de profit aşteptată, corespunzător cu tendinţele
descreşterii populaţiei ocupate în ramură şi tendinţelor demografice ale ţării.
g. Fenomenul scăderii
numărului exploataţiilor foarte mici, din considerente economice, dar şi
culturale, deschide noi oportunităţi de piaţă fermelor comerciale.
h. Sistemul de creştere a animalelor pentru carne
înlătură o parte însemnată a riscurilor
de exploatare specifice exploataţiilor cu profil vegetal, create de frecvenţa
şi mărimea precipitaţiilor sau de fenomene meteo precum grindina, îngheţul,
care produc pagube însemnate culturilor vegetale. Păşunile naturale şi cultivate sunt mai puţin
afectate de fenomene extreme, eventual prin scăderea producţiei, dar nu prin
compromitere totală.
i. Ţara noastră este liberă deocamdată
de o serie de boli specifice bovinelor, care au produs pagube însemnate în
unele ţări europene (Encefalită
spongiformă bovină, Boala limbii albastre), ceea ce facilitează exportul de
animale vii şi reduc costurile sanitar-veterinare de supraveghere şi eradicare
a focarelor.
j. Desfacerea şi
aprovizionarea în cadrul activităţii se desfăşoară la intervale rare de timp,
ceea ce elimină nevoia existenţei unei infrastructuri (şosele, drumuri) foarte
bine puse la punct şi de asemenea permite constituirea fermelor în zone mai
izolate, dar care au beneficiul unor suprafeţe întinse de teren, neexploatate.
k. Tehnologia de exploatare în
activitate de creştere a bovinelor de carne
este mai simplă în raport cu cea a creşterii vacilor pentru lapte dar şi
în raport cu exploatarea altor specii de animale, mai uşor de învăţat şi de pus
în practică, fiind accesibilă unei categorii mai largi de persoane.
Pentru
încurajarea şi susţinerea acestor eforturi de dezvoltare şi profesionalizare
a activităţii de creştere a bovinelor
pentru producţia de carne, din dorinţa de a suplini lipsa unor informaţii în
literatura de specialitate şi a altor structuri şi modalităţi de informare, a
fost creată această pagină, care sperăm să reprezinte cel mai important loc de
întâlnire, cunoaştere şi schimb de informaţii pe această temă pentru toţi cei
interesaţi.
Consultant dr. Cosmin Popa