Dragi crescători sau vizitatori,

     În ciuda inexistenţei unei tradiţii în domeniu, activitatea de creştere a bovinelor exclusiv pentru producţia de carne a cunoscut o dezvoltare semnificativă în România.

     Acest lucru a fost posibil prin importul de animale în rasă pură, din rase specializate, dar şi printr-o creştere extraordinară a numărului de metisări, utilizându-se material seminal provenind de la tauri specializaţi pentru producţia de carne.

     Există, ca urmare, în prezent, în ţara noastră nuclee valoroase de animale din rasele: Angus, Charolais, Limousine, Galloway, Sură de stepă şi metişi ai acestora sau ai altor rase (Blanc Blue Belge, Simmental american, Piemontese) cu rasele autohtone.

     Ţinând cont de lipsa unui cadru economic stabil, de dificultăţile de ordin administrativ întâmpinate la realizarea importurilor şi autorizarea fermelor, lipsa unor informaţii realiste şi pragmatice privind tehnologia de creştere, lipsa unor forme de organizare pentru valorificarea producţiei, această evoluţie este oarecum surprinzătoare şi a fost  posibilă prin eforturile extraordinare ale unor crescători pasionaţi.

     Cu toate acestea, considerăm că activitatea de exploatare a bovinelor din rase specializate de carne  va reprezenta una dintre activităţile  care va cunoaşte o expansiune fulminantă în următorul interval de 10-20 de ani şi va oferi câştiguri materiale consistente în următoarea perioadă fermierilor, prin prisma următoarelor argumente:

   a. În ciuda fondurilor nerambursabile primite de la UE, România are o capacitate redusă de a realiza investiţii consistente în agricultură raportată la suprafaţa agricolă a ţării şi, ca urmare, fermierii vor adopta în mod natural soluţii de valorificare extensivă a terenului (ca alternativă la abandonarea sa).

   b. Sistemele de exploatare a animalelor care necesită consumuri mari de energie (combustibil, îngrăsăminte, condiţii de microclimat) sunt supuse unor presiuni mult mai mari din punct de vedere economic, din cauza evoluţiilor preţurilor la energie spre deosebire de activitatea de creştere a bovinelor pentru carne. Creşterea bovinelor pentru carne este una dintre cele mai rapide şi necostisitoare metode de transformare a potenţialului terenului (singura resursă naţională abundentă în domeniul agricol) în produse cu valoare economică ridicată.

   c. Piaţa, care se va menţine deficitară[1] la nivel european şi naţional[2] în ceea ce priveşte carnea de vită, are un efect stimulant pentru producţia în noile ţări membre, în defavoarea altor activităţi agricole pentru care există excedente (cereale, lapte, carne de pasăre, etc) şi care se valorifică aşadar mai dificil, în condiţii de concurenţă mai puternică.

   d. România are un potenţial deosebit de dezvoltare a activităţii, pentru toate sistemele de creştere, materializat prin suprafeţe mari de păşuni, excedente de cerereale, condiţii climatice favorabile, construcţii zootehnice, deschidere spre utilizarea însămânţărilor artificiale, efectiv matcă numeros necuprins în producţia cotelor de lapte. Întreprinzătorii vor sesiza oportunitatea exploatării acestora, în ciuda inexistenţei unei politici coerente la nivel naţional, conduşi în principal de „instinctul economic” de a desfăşura o activitate rentabilă.

   e. Investiţiile iniţiale în exploataţiile de creştere a bovinelor de carne sunt mai reduse comparativ cu alte tipuri de ferme, activitatea fiind destul de elastică în ceea ce priveşte dimensiunea iniţială a fermei şi dotările aferente.

   f. Sistemul de producţie a cărnii de bovine reduce necesarul de forţă de muncă pe unitatea de suprafaţă exploatată şi unitatea de profit aşteptată, corespunzător cu tendinţele descreşterii populaţiei ocupate în ramură şi tendinţelor demografice ale ţării[3].

   g. Fenomenul scăderii numărului exploataţiilor foarte mici, din considerente economice, dar şi culturale, deschide noi oportunităţi de piaţă fermelor comerciale.

   h. Sistemul de creştere a animalelor pentru carne înlătură  o parte însemnată a riscurilor de exploatare specifice exploataţiilor cu profil vegetal, create de frecvenţa şi mărimea precipitaţiilor sau de fenomene meteo precum grindina, îngheţul, care produc pagube însemnate culturilor vegetale.  Păşunile naturale şi cultivate sunt mai puţin afectate de fenomene extreme, eventual prin scăderea producţiei, dar nu prin compromitere totală.

   i. Ţara noastră este liberă deocamdată de o serie de boli specifice bovinelor, care au produs pagube însemnate în unele ţări europene  (Encefalită spongiformă bovină, Boala limbii albastre), ceea ce facilitează exportul de animale vii şi reduc costurile sanitar-veterinare de supraveghere şi eradicare a focarelor.

   j. Desfacerea şi aprovizionarea în cadrul activităţii se desfăşoară la intervale rare de timp, ceea ce elimină nevoia existenţei unei infrastructuri (şosele, drumuri) foarte bine puse la punct şi de asemenea permite constituirea fermelor în zone mai izolate, dar care au beneficiul unor suprafeţe întinse de teren, neexploatate.

   k. Tehnologia de exploatare în activitate de creştere a bovinelor de carne  este mai simplă în raport cu cea a creşterii vacilor pentru lapte dar şi în raport cu exploatarea altor specii de animale, mai uşor de învăţat şi de pus în practică, fiind accesibilă unei categorii mai largi de persoane.

      Pentru încurajarea şi susţinerea acestor eforturi de dezvoltare şi profesionalizare a  activităţii de creştere a bovinelor pentru producţia de carne, din dorinţa de a suplini lipsa unor informaţii în literatura de specialitate şi a altor structuri şi modalităţi de informare, a fost creată această pagină, care sperăm să reprezinte cel mai important loc de întâlnire, cunoaştere şi schimb de informaţii pe această temă pentru toţi cei interesaţi.

Consultant dr. Cosmin Popa