Am
plecat de la ideea că omul care are una, până la trei vaci, pe care le
întreţine în sistem legat, le mulge cu mâna, şi nu are tanc de răcire,
nu dezinfectează sfârcurile înainte şi după mulgere, va produce, de
regulă, un lapte care va avea o mare încărcătură de microbi şi, deseori,
un număr mult mai mare de celule somatice decât admit standardele de
calitate. Toată lumea a înţeles că un astfel de lapte nu mai poate fi preluat de punctele de colectare în vederea prelucrării lui. În această situaţie, micul crescător de vaci nu-şi va mai putea vinde
laptele şi, în consecinţă, el este forţat de împrejurări să vândă
animalele, lipsindu-se practic de unica lui sursă de venit. În articolul
precedent, eu l-am sfătuit pe crescător să nu-şi vândă vacile. Nici să
le mai ţină pentru a produce lapte, ci să le folosească pentru a produce
carne „în viu”.
Acum a sosit timpul să-i spun crescătorului cum să facă acest lucru cât mai uşor şi cu investiţii financiare reduse.
Nevoia de schimbare
Am afirmat în articolul din numărul trecut că, pentru a realiza
trecerea, cu eficienţă, de la producerea de lapte la cea de carne,
crescătorul trebuie să schimbe mai întâi modul de a reproduce efectivul
de vaci pe care le are în proprietate. În al doilea rând, el trebuie să
eficientizeze producerea şi conservarea furajelor. În al treilea rând,
crescătorul va trebui să schimbe felul în care întreţine vacile şi
viţeii pe care-i obţine de la ele.
Să nu te temi, crescătorule, de schimbările pe care ţi le propun,
pentru că toate acestea nu sunt prea costisitoare şi nici nu cer prea
mare efort fizic pentru a le înfăptui. Dimpotrivă, cu ajutorul lor îţi
faci viaţa mai uşoară şi vei avea mai mult timp liber pentru tine şi
familia ta şi, de ce nu, pentru a te instrui profesional. De data aceasta, vom discuta numai despre producerea viţeilor pentru
vânzare, precum şi despre reproducerea efectivului de vaci din
gospodărie, urmând ca în numărul viitor al revistei să discutăm despre
producerea şi conservarea furajelor şi despre sistemul de întreţinere.
Cum putem produce viţei cu genetică superioară?
Ideea de bază pentru producerea viţeilor destinaţi vânzării este
aceea că ei trebuie să fie obţinuţi numai de la vacile pe care acum
gospodarul le are în proprietate. Nu este nevoie să se apeleze la vaci
de rasă, specializate pentru producţia de carne. Însă viţeii pe care îi va produce trebuie să aibă o genetică
superioară. Mamele lor pot face parte din orice rasă, fie că aceasta
este mixtă (de carne şi lapte), fie că este numai de lapte sau că este
rasa noastră comună, primitivă, mai mult sau mai puţin ameliorată cu
alte rase. Dacă vom împerechea vacile noastre cu tauri din rasele de carne,
atunci se vor obţine viţei care vor avea o genetică modificată faţă de
rasa din care face parte mama. Aceştia se numesc hibrizi şi au o
înfăţişare morfologică şi funcţională cel puţin intermediară faţă de
ambii părinţi. Mai precis spus, numai unele dintre caracteristicile biologice se
manifestă la valori egale cu media părinţilor, iar altele se manifestă
la hibrizi cu mult mai multă vigoare decât la părinţii acestora. Plusul
de valoare care se manifestă la hibrizi peste media caracterului
părinţilor acestora, se numeşte în genetică „vigoare hibridă” sau
„fenomen heterozis”. Reiese de aici că, în cazul în care vom încrucişa (împerecherea
dintre indivizi aparţinători la două rase diferite, în genetică, se
numeşte încrucişare sau hibridare) vacile noastre cu tauri din rasele de
carne, se vor obţine viţei hibrizi la care, cel puţin masa musculară,
viteza de creştere şi, implicit, cantitatea de carne şi calitatea
carcaselor, se vor apropia foarte mult de cele existente la rasa
tatălui. În plus, hibrizii obţinuţi, datorită vigorii hibride, vor fi mai
viguroşi din punct de vedere biologic, vor fi mai rezistenţi la
îmbolnăviri şi vor supravieţui într-o proporţie mai mare până la vârsta
de sacrificare, decât cei din rasă pură.
Ce fel de tauri să alegem pentru a produce viţei hibrizi?
Dintre rasele de taurine de carne, care se pretează a fi utilizate în
încrucişări cu vacile existente în România, amintim: Charolaise,
Limousine, Alb Albastru Belgian, Piemontese şi Aberdeen Angus. Toate
acestea au o caracteristică comună: cresc repede, valorifică foarte bine
furajele, au carcase de calitate superioară, iar proporţia de carne în
carcasă este evident mai ridicată decât la celelalte rase. La toate aceste rase, se manifestă, într-un grad mai mare sau mai
mic, aşa-numitul efect ,,culard” sau ,,coapsă dublă”. Dintre toate
rasele de carne, numai rasa Alb Albastru Belgian şi Piemontese posedă
coapsa dublă cu o frecvenţă foarte ridicată. Animalele, fiind homozigote
pentru această genă (o posedă de la ambii părinţi), o transmit la
jumătate din descendenţa lor hibridă.
Tatonările experimentale pe care le-au efectuat unii fermieri de
succes din vestul ţării, aşa cum sunt Cristian Chişmorie din Pâncota şi
Marco Alesio din Seleuş, judeţul Arad, pentru a se convinge de eficienţa
hibridării raselor autohtone cu tauri din rasa Piemontese şi Alb
Albastru Belgian, au scos în evidenţă faptul că hibrizii obţinuţi din
astfel de încrucişări sunt net diferiţi de rasa mamelor, dar asemănători
cu rasa de care aparţin taţii acestora. Ei nu numai că prezintă hipertrofie musculară în toate regiunile
corpului (musculatură foarte pronunţată pe linia superioară a corpului
şi în regiunile trenului anterior şi posterior), dar jumătate dintre
descendenţi manifestă caracterul ,,coapsa dublă”. Din fotografii se poate observa că produşii obţinuţi din astfel de
încrucişări au aspectul raselor de carne, fapt care le ridică valoarea
şi, în mod sigur, îi face mai atrăgători pentru procesatori. Asemenea
viţei se vând la un preţ cu mult superior faţă de cei de rasă pură.
Cum să reproducem efectivul de vaci destinate hibridării?
Pentru nu impurifica rasele autohtone şi pentru a nu le diminua
puterea de a se adapta „şi la bine şi la rău” sau de a le scădea
rezistenţa la îmbolnăviri, eu vă sfătuiesc să le folosiţi doar ca pe „o
maşinărie” pentru a produce numai viţei şi viţele hibride pentru vânzare
(când au atins greutatea de 300-400 de kilograme). Aceasta înseamnă că efectivul de vaci pe care îl aveţi acum trebuie
să-l reproduceţi în „rasă pură”. Adică, fiecare vacă pe care o deţineţi
trebuie să fie înlocuită de către o fiică a acesteia, a cărui tată să
facă parte din rasa proprie. Restul viţeilor pe care îi vor produce
vacile voastre, vor fi toţi hibrizi proveniţi din încrucişare cu tauri
din rase de carne. Se înţelege că o astfel de tehnologie nu poate fi transpusă în fapt
decât prin însămânţare artificială cu material seminal congelat. Acest
lucru este uşor de realizat în prezent, deoarece fiecare localitate este
arondată unui tehnician însămânţător.
|