Miercuri, 23.08.2017, 5:51 PM
Bine aţi venit oaspete | RSS
Despre noi | Înregistrare | Intrare
Despre noi
Regulament site
Conţinut site
Bun de citit!
Forma intrarii
Cautare
Sondajul nostru
Ce rasă creșteți sau doriți să creșteți?
1. Angus
2. Charolais
3. Limousine
4. Blanc Blue Belge
5. Highland
6. Galloway
7. Sura de Stepă
8. Blonde D`Aquitaine
Total răspunsuri: 381
Statistica
Muzică
Share on...

     O afacere cât o viață…

     A avea o fermă de bovine crescute pentru carne nu este doar o afacere. Este un mod de viață.

     Ca urmare, se impune pentru cei care cochetează cu ideea unei investiţii în domeniu sau pentru cei care nu au avut timp să reflecteze asupra menirii lor în acel colţ de lume în care trăiesc şi cresc animale, să transpunem în cuvinte câteva aspecte legate de această ocupaţie.

     Câteva cuvinte despre cum este şi despre cum ar trebui să se reflecte această îndeletnicire în viaţa crescătorilor, a familiilor lor şi a celor care îi înconjoară.

 

     O activitate de familie

     Mai întâi ar trebui precizat că o activitate de acest fel rareori poate fi desfăşurată de unul singur. Este aproape imposibil pentru o persoană se aibă succes într-un astfel de demers dacă nu este susţinut de familie, în sens mai restrâns sau mai larg. Cei care sunt la început de drum ar trebui întâi să cerceteze sufletul celor apropiaţi (soţii în special), pentru a înţelege dacă le vor fi alături pe parcurs. Abia după discuţii serioase şi convingerea că partenerul de viaţă sau familia are şi ea dorinţa să meargă pe acest drum, se poate trece la următorii paşi.

Este recomandat chiar să se petreacă o perioadă la o fermă, sub forma unui stagiu. Poate părea paradoxal, dar unele persoane pot fi foarte sensibile la aspecte care nu pot fi simţite decât la faţa locului.

      De-a lungul timpului, viaţa la fermă întăreşte relaţiile de familie. Evenimentele, uneori triste alteori vesele, munca în fermă, planurile comune care aşteaptă să fie realizate, dau un drum comun soţilor, îi leagă şi îi îndeamnă să meargă pe acelaşi drum, lăsând anii să treacă subtil... Copiii fermierilor se bucură în general de mai multă libertate, de viaţa în natură, de care îşi vor aduce aminte peste ani… şi care le va sădi în minte ideea de independenţă, de căldură familială, de viaţă frumoasă, îi vor face mai rezistenţi psihic şi fizic, mai maturi.


 

     Departe de aglomerația, dar și de confortul mediului urban

     Fermele nu pot fi înfiinţate în oraşe. Ele sunt amplasate în mediu rural, în mijlocul naturii. Asta poate fi un dezavantaj sau un avantaj… depinde de persoană.

      Pentru cei obişnuiţi cu tumultul oraşului, cu facilităţile oferite de acesta prin diversitatea şi eleganţa magazinelor, a mijloacelor de transport rapide, a serviciilor de înfrumuseţare şi posibilităţilor de divertisment, lipsei noroiului…viaţa la ţară, domoală şi simplă, mai săracă în oferte frivole, poate fi de neacceptat. Mai ales la o vârstă în care ambiţiile de realizare profesională şi materială sunt mari, ca şi nevoile de a participa la anumite evenimente mondene

      Pentru cei pe lângă care visul bogăţiei a trecut, care simt o atracţie inexplicabilă faţă de natură şi animale, pentru o viaţă creatoare şi în acelaşi timp simplă, liniştea satului şi ferma - locul în care ei pot fi unicul şi cineva şi nu unul dintre milioanele de indivizi care trec în viteză unul pe lângă altul fără să se privească măcar –pentru ei deci, această lume de la ţară constituie  un mic Paradis

     Drumurile înzăpezite iarna, singurul magazin din sat, lipsa dispensarului nu mai contează…ei privesc zburdatul viţeilor ca pe un balet, mirosul fânului pare mai interesant decât aerul condiţionat din mall, iar cântecul păsărilor sălbatice de pe păşune întrece orice concert…

      Paradoxal este că şi mulţi dintre cei care au avut o viaţă zbuciumată îngropată în documente şi şedinţe, simt către sfârşitul carierei nevoia de a avea o fermă, de a trăi altfel, nevoie care poate e sădită în codul nostru genetic de miile de generaţii care ne-au precedat.

 

     Timpul de lucru și de odihnă

     În ferma de bovine de carne, munca nu e grea, nici multă, e deosebit de interesantă şi are dezavantajul de a fi continuă.




     Iarna crescătorii trebuie să furajeze animalele şi să asiste fătările. Uneori apar şi probleme medicale care trebuie rezolvate şi desigur nu putem uita tratamentele preventive. Mărimea efortului şi timpului zilnic alocat activităţii pe timp de iarnă sunt dependente de dotări. Într-o fermă bine utilată şi organizată, o singură persoană poate rezolva în 2 ore ceea ce ar face 3 persoane în 8 ore dacă ar lucra manual.

     Noaptea se întâmplă sa apară nevoia asistării fătărilor….chiar şi în cea de Revelion.

     Vara e mult mai uşor. În afară de vizita zilnică şi eventual de hrănirea suplimentară a viţeilor, mutarea la 3 săptămâni a gardului electric, animalele nu prea au nevoie de noi.  O grijă mai mare o constituie procurarea furajelor  şi depozitarea lor pentru sezonul rece…

     Cred că este momentul în care familia fermierului ar avea răgazul unui concediu…  Dar ceea ce este specific acestei activităţi este că grija a ceea ce se întâmplă în fermă nu poate fi lăsată acasă de către fermier…el nu poate încheia programul…niciodată.



     Aceste dezavantaje au fost în mare parte atenuate în sistemele de producţie consolidate în generaţii, prin organizare şi colaborare. La noi în ţară fermele sunt încă în proces de formare şi aceste probleme  atârnă greu în balanţa  emoţională a celor implicaţi.

     Pe lângă o bună organizare şi dotare a fermei, rezultate bune se pot obţine prin împărţirea sarcinilor unei ferme între un cuplu format din tată-fiu, 2 veri, 2 fraţi, sau pur şi simplu 2 prieteni. În acest fel presiunea timpului de lucru continuu poate fi mult diminuată şi fiecare dintre persoanele implicate poate beneficia de mai multe zile libere într-un an.

 

     Satisfacții și insatisfacții

     Toate meseriile şi rolurile din lume au părţi care oferă bucurie şi aspecte mai puţin plăcute, peste care toţi ar vrea să sară dacă ar putea…

     La capitolul insatisfacţii, în această activitate, probabil  cele mai profunde sunt cele determinate de pierderea accidentală a unor animale, mai ales dacă sunt considerate printre cele mai valoroase din fermă. Fiind însă o activitate care are în centrul ei fiinţe, având de-a face in fiecare an cu naşteri de vieţi noi, este inevitabil să nu ne întâlnim şi cu astfel de despărţiri…

     Motive de îngrijorare şi tensiune în ţara noastră le reprezintă şi instabilitatea administrativă, birocraţia, neîncrederea în salariaţi, dar care nu sunt din păcate specifice doar acestei activităţi.

     La capitolul satisfacţii, cred că cea mai mare dintre ele provine din posibilitatea de manifestare a spiritului creator şi de independenţă oferită de această activitate. Nici o zi din fermă nu seamănă cu alta. Tot timpul este ceva de făcut. La începutul drumului  accentul cade pe construirea şi amenajarea fermei, ulterior pe tehnologizarea şi informatizarea activităţii, iar în fermele bine consolidate accentul se mută evident  pe ameliorarea efectivului de animale şi activitatea de promovare a produselor fermei.

     Chiar dacă nu la un nivel extrem de profesionist, fermierul face apel la un complex de procese psihice şi cunoştinţe din cele mai variate domenii, pentru a reuşi.

     Deşi rareori se conştientizează, acest lucru, puţine persoane din această lume au bucuria de a-şi alege singure drumul şi de a se manifesta atât de complex, nefiind obligate să suporte un regim constrângător de lucru şi deseori neinteresant sau plictisitor.

     În al doilea rând activitatea, în momentele mai liniştite, de regulă în anotimpul cald, pe păşune, reuşeşte să transpună blândeţea şi liniştea animalelor asupra persoanelor care le sunt în apropiere. Este o stare de spirit greu de surprins în cuvinte, un fel de terapie, care bucură sufletul, linişteşte mintea şi reuşeşte să alunge ca prin minune stresul. Observaţii empirice par a indica faptul că nu doar comportamentul fermierului determină reacţii ale animalelor ci şi că, pe termen lung, temperamentul animalelor şi comportamentul lor îşi pun amprenta asupra personalităţii crescătorului.




     Contemplarea animalelor într-un cadru natural îngrijit, amenajat, reprezintă o bucurie greu de egalat în această lume…de care crescătorii se pot bucura nu clipe ci ani…

     În fermele consolidate, satisfacţiile materiale sunt şi ele un aspect destul de plăcut al activităţii, mai ales dacă sunt însoţite şi de aprecierea celor cărora dobândesc material biologic şi sfaturi utile de la crescător.


 

     Imaginea crescătorului despre el însuși și a celorlalți despre el

     Crescătorii au deseori o imagine negativă despre ei. Mulţi îşi exprimă direct sau mai voalat frustrarea legată de ocupaţia pe care o au, cu toate că cei mai mulţi au ales acest drum în primul rând din pasiune pentru animale.   Acest lucru este cauzat pe de o parte de percepţia socială de până nu demult despre ceea ce popular numeam „văcari” şi care erau persoanele cele mai puţin pregătite, mai prost remunerate şi puţin apreciate din fiecare comunitate, iar pe de altă parte, de faptul că avantajele materiale ale activităţii nu sunt semnificative pentru mulţi dintre ei.

      Realitatea este că ei sunt sau trebuie să se considere mai mult decât îngrijitorii animalelor. Ei trebuie să modeleze natura, să creeze spaţii frumoase de care să se bucure întreaga comunitate şi prin selecţie şi talent, să creeze animale care să impresioneze pe toată lumea, avizaţi sau începători. Ferma nu trebuie să fie doar un mod de a face bani, ci  un loc al manifestării personalităţii fiecăruia. Este loc pentru toţi, indiferent de unde începem sau cu ce resurse materiale.

     Un crescător este la fel de valoros ca cel mai mare bancher din această lume. Dacă ar face un schimb de roluri pentru o lună de zile, probabil atât ferma, cât şi banca ar suferi mari prejudicii dacă nu cumva s-ar desfiinţa.

      Fermierii sunt continuatorii şi promotorii unui stil de viață. Unul frumos, natural în libertate şi independenţă. Chiar dacă pare grea, viaţa unui crescător este mai plină de miez, decât a unei persoane care ar vrea să aibă activitate şi care nu îşi poate depăşi neputinţa materială sau spirituală de a face altceva decât de a trăi pentru a munci. Milioane de oameni lucrează zilnic efectuând mecanic, câteva sute sau mii de ori aceleaşi acţiuni. Alte milioane nu au nici măcar un serviciu de la care să îşi câştige pâinea zilnică.

     Fermierii sunt într-o zonă privilegiată, chiar dacă asta înseamnă şi confruntarea cu necunoscutul.

     Când vom şti să ne bucurăm de lumea în care trăim şi să o facem frumoasă pentru noi şi pentru cei din jurul nostru, atunci ne vom fi găsit poate şi rostul existenţei pe acest pământ.

Consultant dr. Cosmin Popa


 




Zi de vară
George Topârceanu

Linişte. Căldură. Soare.                                     Sub o salcie bătrână                    
Sălciile plângătoare                                            Şi cu-o carte groasă-n mână                                      
Stau în aer, dormitând.                                       Care-mi ţine de urât,
Un viţel în râu s-adapă                                       M-am culcat în fân pe spate, -
Şi-o femeie, lângă apă,                                       Somnul lin, pe nechemate,
Spală rufele, cântând.                                         A venit numaidecât.
 
Şi din vale abia vine                                           Cântec, murmur, adiere
Murmur slab, ca de albine,                                De zefir în frunze piere
Somnoros şi uniform:                                         Şi rămâne doar un glas
Râul, strălucind în soare,                                   Care umple valea-ngustă.
Ceartă sălciile, care                                            Ia te uită, o lăcustă
Toată ziulica dorm.                                             Mi-a sărit tocmai pe nas!


 

Copyright Cosmin Popa & Nina Horvath © 2017